Cine sunt notarii publici
Aparitia profesiei de notar public în România a fost posibila în conditiile existentei unei societati democratice si a statului de drept, bazat pe principiile economiei de piata.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activitatii notariale, notarul public este numit de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici. În mod simetric, suspendarea din functie se dispune de ministrul justitiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, iar încetarea calitatii de notar public se constata sau se dispune, dupa caz, de ministrul justitiei.
Notarul este un liber profesionist, care îndeplineşte acte de autoritate publica. Numirea în functie a notarului public, suspendarea si încetarea acestei calitati atesta caracterul dublu al poziţiei notarului, care este titular al unui serviciu de interes public si, totodata, un liber profesionist, membru al unei organizaţii profesionale.
Activitatea notarului public se bazeaza pe încrederea solicitantilor, care se obtine daca notarul public este un consilier convingator si un confident discret al partilor, capabil sa le explice reglementarile legale si sa transpuna vointa lor în termeni juridici. Functia de notar public este autonoma ceea ce împiedica orice ingerinta în întocmirea actelor notariale si în îndeplinirea procedurilor prevazute de lege în competenta acestuia.
Principiul stabilitatii în functie este menit sa garanteze echitatea si impartialitatea în decizie a notarilor publici, într-un cuvânt, independenta acestora. Notarul public îsi exercita atributiile ce îi sunt oferite prin lege în temeiul statutului functiei sale si nu în baza unui contract de munca, presupunând un raport de subordonare. În situatia în care i se solicita îndeplinirea unui act care încalca dispozitiile legale, notarul are la îndemâna, ca instrument, încheierea de respingere motivata, care poate fi atacata de partea interesata în fata instantei judecatoresti.
Caracterul necontencios (nelitigios) al activitatii notariale separa esential activitatea desfasurata de notarii publici de activitatea instantelor judecatoresti. Activitatea necontencioasa desfasurata de notarul public cu competenta si impartialitate evita declansarea litigiilor si urmareste armonizarea intereselor partilor.
Aparitia profesiei de notar public în România a fost posibila în conditiile existentei unei societati democratice si a statului de drept, bazat pe principiile economiei de piata.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activitatii notariale, notarul public este numit de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici. În mod simetric, suspendarea din functie se dispune de ministrul justitiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, iar încetarea calitatii de notar public se constata sau se dispune, dupa caz, de ministrul justitiei.
Notarul este un liber profesionist, care îndeplineşte acte de autoritate publica. Numirea în functie a notarului public, suspendarea si încetarea acestei calitati atesta caracterul dublu al poziţiei notarului, care este titular al unui serviciu de interes public si, totodata, un liber profesionist, membru al unei organizaţii profesionale.
Activitatea notarului public se bazeaza pe încrederea solicitantilor, care se obtine daca notarul public este un consilier convingator si un confident discret al partilor, capabil sa le explice reglementarile legale si sa transpuna vointa lor în termeni juridici. Functia de notar public este autonoma ceea ce împiedica orice ingerinta în întocmirea actelor notariale si în îndeplinirea procedurilor prevazute de lege în competenta acestuia.
Principiul stabilitatii în functie este menit sa garanteze echitatea si impartialitatea în decizie a notarilor publici, într-un cuvânt, independenta acestora. Notarul public îsi exercita atributiile ce îi sunt oferite prin lege în temeiul statutului functiei sale si nu în baza unui contract de munca, presupunând un raport de subordonare. În situatia în care i se solicita îndeplinirea unui act care încalca dispozitiile legale, notarul are la îndemâna, ca instrument, încheierea de respingere motivata, care poate fi atacata de partea interesata în fata instantei judecatoresti.
Caracterul necontencios (nelitigios) al activitatii notariale separa esential activitatea desfasurata de notarii publici de activitatea instantelor judecatoresti. Activitatea necontencioasa desfasurata de notarul public cu competenta si impartialitate evita declansarea litigiilor si urmareste armonizarea intereselor partilor.
